proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

SERGENT „MAIOR” GORI??
Atât era de p?truns de fiecare moment al manifest?rii îndatoririlor sale, atât de mult i-ar fi pl?cut sergentului major Gori?? s?-i luceasc? pe epole?i o stea, o stea mare în locul tablelor lui cu luciu mat, chiar dac? le freca în fiecare diminea?? când î?i îmbr?ca vestonul, î?i dorea enorm, cândva, mai încolo, dar nu mult mai încolo, s?-?i lustruiasc? o stea, încât în mintea lui de vis?tor incorigibil gândul frumos se întrupa în cuvânt. Socotelile lui erau cam a?a - s? fie avansat pentru fapte deosebite, eroice, la gradul de sublocotenent, de ce nu, locotenent, chiar dac? nu avea decât ?coala profesional? ?i ?coala de grada?i din armat?, s? fie curajos ?i permanent în misiune, s? fac? ?i liceul la seral, apoi, Doamne! dac? mi-ai asculta ruga, s?-mi dai o misiune cum nu a fost alta de periculoas?, s? o îndeplinesc fiind decorat ?i avansat la gradul de maior, Doamne, ?i-a? fi îndatorat toat? via?a!
Sergentul major Gori??, zis ?i Pendula, datorit? mi?c?rilor laterale permanente ale capului, stânga-dreapta, amplitudinea crescând în momentele tensionate, nu era un vis?tor steril, de prost gust, el lupta în fiacare zi, în fiecare clip? pentru a-?i apropia idealurile.
Într-o toamn? târzie, vreo patruzeci de angaja?i ai unei fabrici din ora? au fost urca?i într-un autobus fiind du?i duminica la culesul porumbului pe tarlalele CAP-ului dintr-un sat apropiat, chiar satul în care lucra ?i Gori?? la postul de mili?ie. Pe la trei dup? amiaz? când oamenii se preg?teau s? urce în ma?in? pentru drumul c?tre cas?, un echipaj format din trei subofi?eri, doi plus Gori??, au ap?rut în locul de îmbarcare, z?d?rnicind în felul ?sta o eventual? tentativ? de furt. Mili?ienii se cuno?teau cu muncitorii, s-au salutat strângându-?i mâinile cu zâmbete mai mult sau mai pu?in sincere pe chip. Singur Gori?? a disp?rut din grup, intrând în lanul de porumb, unde a z?bovit vreo zece minute, ap?rând cu vreo cinci ?tiule?i pe bra?, s-a apropiat de grupul culeg?torilor, a aruncat ostentativ porumbul în fa?a lor, rostind cu maxim? seriozitate, p?truns de importan?a momentului: „- În urma controlului efectuat s-a constatat c? culesul nu s-a efectuat conform cerin?elor. V? rug?m s? pofti?i în lanul de porumb, pentru corectarea situa?iei!”
- Huooo! Du-te-n p..? m?i Pendul?, car?-te dracului prostovane! au început s? strige muncitorii, cei din spate aruncând cu ?tiule?i din remorca în care goliser? co?urile. Dispari tablagiule, organule, du-te ?i culege tu, n?rodule! strigau oamenii urcând în autobus.
Dup? câteva luni de navet? de la ora? în satul în care muncea, Gori?? a primit o garsonier? într-un bloc al prim?riei situat chiar în centru. ?i-a asigurat strictul necesar, un pat, o mas? un scaun ?i o sob? mic? de tabl? c?ptu?it? interior cu ?amot?. ?i-a cump?rat ?i un ?traif de lemne, ?i-a c?rat un sac plin lâng? sob?, cu hârtie ?i câteva surcele a aprins focul, mândru de realiz?rile lui. Când fumul i-a umplut toat? înc?perea ?i a deschis fereastra, apoi ?i u?a, o vecin? din casa al?turat? blocului, speriat? de fumul gros care ie?ea pe geamul tân?rului subofi?er, s-a dus gr?bit? la u?a garsonierei, f?cându-?i cruce ?i apropiindu-?i palmele, cu ochii spre înalturi.
- Doamne fere?te, maic?! tu nu ai ?eav?, vezi de acolo din gaura din sob? trebuia s? duci un burlan pân? la gaura aceea din perete, i-a ar?tat femeia necontenind cu f?cutul crucii ?i ridicarea privirii.
Ascultând atent, privind alternativ cele dou? g?uri nefolosite, Gori?? ?i-a dovedit înalta capacitate de în?elegere: „- Da, îmi amintesc, parc? a?a era ?i la mama acas?...”
La sfâr?it de s?pt?mân?, uneori ?i-n alte zile Gori?? venea din satul unde lucra, la ora?, cu autobusul sau cu trenul. Cobora în prima sta?ie sau la gar?, ie?ea în drumul mare, oprea o ma?in? care-i pl?cea ?i-i cerea s?-l duc? acas?, s? vad? vecinii cum se descurc? un mili?ian.
Într-o zi de luni, pierzând autobusul c?tre locul de munc?, a luat de nevoie o ocazie, un cunoscut din ora? care mergea la Cluj, trecând chiar prin fa?a sediului poli?iei, institu?ie superioar? mili?iei vechiului regim. La una dintre cele trei bariere la trecerea la nivel peste calea ferat?, trebuind s? a?tepte trecerea trenului, Gori?? a d?ruit omenirii una dintre cuget?rile lui neasemuite: „- Când eram copil am num?rat câte vagoane avea un tren de marf?. Avea o sut? unu, sau o sut? dou?, nu-mi amintesc precis. Am r?mas foarte impresionat.”
Gândindu-se s? se însoare, Gori?? a pus ochii pe o fat? din fabrica în care ?i el fusese l?c?tu? mecanic, cerându-i unui fost coleg de munc? s?-i fac? lipeala cu aleasa inimii. Zis ?i f?cut, pe?itorii s-au prezentat la sediul prin?esei, colegul lui Gori??, b?iat vesel ?i glume? ?i-a epuizat toate resursele de conversa?ie ?i între?inere a atmosferei, îl privea tot mai des pe pretendent care cu fa?a inexpresiv?, sim?ind c? era cazul s? plece, a rostit dou? cuvinte, doar dou? cuvinte:„- E?ti frumoas?!”, cuvinte care l-au scos din cas? pe pe?itor, îndep?rtând-o definitiv pe prin?es?.
Dornic s?-?i realizeze visul, Gori?? cerea mereu ?efului de post s? fie trimis în misiune, voia s?-?i dovedeasc? inimaginabilele ?i insuficient apreciatele lui calit??i de om al ordinii. Pentru a sc?pa de insisten?ele lui, ?eful inventa pericole ?i-l trimitea s? prind? noaptea braconierii de pe râu, sau pe cei din p?dure cu arma, s? stopeze furtul lemnelor din p?dure, ac?iuni f?r? vreun rezultat.
Cu toate acestea, autoaprecierea sporea în mintea poli?istului neobosit. A?tepta, cândva, la poarta fabricii în care lucrase înainte de a îmbr??i?a noua meserie, voia s? vorbeasc? cu un fost coleg, portarul nu-l l?sa s? intre, nu avea voie, a ap?rut inginerul ?ef, a intrat cu ma?ina în curte, a parcat, îndreptându-se c?tre cl?direa administrativ?, moment în care vocea voit grav? a poli?istului l-a strigat dându-i o sarcin? precis?: „- M?i inginera?ule, te rog trimite-l pân? la poart? pe...”, moment în care privirea necru??toare a inginerului ?ef ?i dispozi?ia r?stit? c?tre portar de a nu-l l?sa pe inteligentul s? intre în fabric?, i-au oprit vorbele în gât. În mintea lui, poli?istului i se cuvenea un respect împins pân? la slug?rnicie, doar a?a se poate explica solicitarea rostit? foarte serios c?tre doi fo?ti colegi din fabric?, de a-i s?pa gr?dina, într-o prim?var? ca oricare alta, solicitare r?spl?tit? cu un refuz înso?it de înjur?turi sexuale.
Un vis are dou? ?anse, s? se împlineasc? sau s? nu se împlineasc?, s? e?ueze. Visul lui Gori??, a?a cum era de a?teptat, nu s-a împlinit, dar nu doar c? a e?uat, a f?cut-o lamentabil, original ca mai toate ac?iunile lui. Se îmb?tase de ziua lui, la câteva zile dup? ce fusese avansat, prin procedura standard datorat? vechimii generat? de vârst?, se l?uda cu tupeu prezentându-?i unui vecin perspectivele lui minunate, se juca cu pistolul, vecinul i-a cerut arma, s-a jucat ?i el cu incon?tien??, reu?ind, în cele din urm?, s? se împu?te în bra?ul stâng. Aici s-a terminat visul lui Gori?? zis Pendula, ancheta mu?amalizând o parte din rezultate, consecin?ele neglijen?ei poli?istului materializându-se doar în eliminarea acestuia din rândurile ap?r?torilor ordinii publice ?i a siguran?ei cet??eanului.